Informatii tehnice

Impedanța
Impedanţa reprezintă rezistenţa la trecerea curentului. Cu cât impedanţa este mai mare, cu atât trecerea curentului va fi mai mică. Impedanţa este măsurată în ohmi, mărime reprezentată prin litera grecească Omega (Ω). Impedanţa inserţiilor şi căştilor variază între 8 ohmi şi 600 ohmi sau peste. Şi sursa audio (ieşirea de căşti) are o valoare de impedanţă. În vederea obţinerii unui transfer maxim de putere (întreaga putere utilă a sursei să ajungă în inserţii) impedanţele trebuie să fie egale. Totuşi, acesta este un caz rar. Atunci când impedanţele diferă, apare o pierdere de curent sau de tensiune, cu alte cuvinte o pierdere de putere. Această pierdere de putere poate fi calculată cu formula de mai jos:

sensibilitatea castilor, impedanta , date tehnice
Unde
- RS: impedanţa sursei (impedanţa ieşirii spre căşti a sistemului audio)
- RL: impedanţa sarcinii (impedanţa căştilor sau inserţiilor)

Să presupunem că doriţi să utilizaţi o pereche de casti over ear. Impedanţa sa este de 110 ohmi. Dacă este conectată la o sursă de aceeaşi impedanţă, cu formula de mai sus se obţine o pierdere de -6.0 dB. Chiar dacă transferul de putere este maxim, tot există o pierdere. Aceasta se numeşte pierdere de sarcină şi nu poate fi eliminată. De ex., când se utilizează o sursă cu o impedanţă mai mare, să spunem 600 ohmi, pierderea de putere devine -8.8 dB. Aceasta este cu aproape 3 dB mai mică decât înainte; -3 dB reprezintă jumătate din putere. Când se utilizează o sursă cu o impedanţă mai mică, să spunem 16 ohmi, pierderea de putere este –9.5 dB. Reţineţi că pierderea de sarcină creşte atunci când impedanţa sursei este mai mare sau mai mică decât impedanţa căștilor. În general, un amplificator de căşti poate asigura o putere mult mai mare decât cea necesară, eliminând astfel efectul diferenţelor de impedanţă.

Sensibilitatea
Sensibilitatea reprezintă o măsură a eficienţei cu care o pereche de căști converteşte semnalul electric în semnal acustic.
Sensibilitatea indică nivelul de intensitate sonoră a inserţiei pentru un nivel dat al sursei. Această măsură este dată în decibeli pentru Nivelul de Presiune Acustică (Sound Pressure Level) per miliwatt, sau dB SPL/mW.
În anumite cazuri, ea poate fi dată în dB/mW şi este bazata pe un semnal de intrare de 1 mW. Un mW reprezintă a mia parte dintr-un Watt, sau 0.001 Watts.
Sensibilitatea monitoarelor in-ear este în general în domeniul 80 – 125 dB SPL/mW.

Răspunsul în frecvenţă al monitoarelor in-ear
Vă întrebaţi de ce atât de mulţi oameni vă spun că monitoarele in-ear personalizate au o fidelitate foarte mare, şi totuşi ele nu trec de 20 kHz dacă vă uitaţi la răspunsul în frecvență? Iată răspunsul:

Deşi domeniul audibil uman este definit între 20 Hz şi 20000 Hz, majoritatea adulților nu pot auzi (cel puţin nu fără dificultăţi) sunete peste 16 kHz, în special în cazul persoanelor trecute de douăzeci de ani. Nu vă faceţi griji legate de frecvenţele înalte / detaliile de peste 16 kHz, întrucât percep sunetele între 5 kHz – 16 kHz ca fiind „înalte”, iar majoritatea detaliilor se regăsesc în benzile inferioare.

Poate unii dintre voi au citit că deşi oamenii nu aud sunetele peste 20 KHz, ei sesizează prezenţa ultrasunetelor (şi distorsiunea armonică provocată de ultrasunete) iar acest lucru are un efect pozitiv asupra calității sunetului (*studiile legate de acest aspect sunt contradictorii, dar haideţi să presupunem această concluzie corectă).

Totuşi, dat fiind că aproape toată muzica produsă pe CD, în regim lossy şi lossless au o limită de 20 KHz la înregistrare / codificare, putem trage concluzia că cea mai mare parte a muzicii pe care o ascultăm astăzi nu conţine sunete semnificative peste 20 KHz care pot fi reproduse de căşti sau CIEM. Dacă doriţi să ascultaţi o înregistrare care include sunete la peste 20 KHz, trebuie să vă întoarceţi la înregistrările analogice (LP) sau să apelaţi la SACD însă reţineţi că aveţi nevoie şi de un echipament capabil să redea aceste sunete.

Monitoarele in-ear şi sănătatea
Monitoarele in-ear personalizate (custom in-ear monitors) sunt adesea percepute în mod eronat ca reprezentând un pericol pentru sănătate, fiind responsabile pentru hipoacuzie şi pentru infecţia urechii. De fapt, monitoarele in-ear sunt foarte sigure dacă sunt utilizate corespunzător.

În primul rând, trebuie să înţelegeţi că muzica ascultată la un volum ridicat poate, în timp, vătăma auzul, indiferent de tipul de căşti (sau difuzoare) utilizat. Avantajul utilizării unui CIEM este acela că puteţi folosi un volum redus, neavând nevoie de un volum ridicat pentru a acoperi zgomotul ambiental.

Să nu credeţi că caștile in-ear personalizate va vor vătăma auzul deoarece se află mai aproape de timpan.

  Referinte:

  • Dean MS, Martin FN, 2000. Insert earphone depth and the occlusion effect. American Journal of Audiology 9: 131-4.
  • Federman J, Picou E, 2009. Music and hearing protection: A call to action. Perspectives on Audiology 5(1): 3-9.
  • Federman J, Ricketts T, 2008. Preferred and minimum acceptable listening levels for musicians while using floor and in-ear monitors. J Speech Lang Hear Res. 51(1):147-59.
  • Fligor BJ, 2007. Hearing loss and iPods:What happens when you turn them to 11? The Hearing Journal 60(10): 10-6.
  • Fligor BJ, 2009. Risk for noise-Induced hearing loss from use of portable media players: A summary of evidence through 2008. Perspectives on Audiology 5(1): 10-20.
  • Oliviera R, Babcock M, Venem M, Hoeker G, Parish B, Vasant K. 2005. The dynamic ear canal and its implications. Hearing Review: 12(2): 18-19,82.
  • Palmer CV, 2009. Affecting life-long habits of school-age musicians. Perspectives on Audiology 5(1): 21-7.
  • Pirzanski C, 2001. Earmolds: Are soft materials superior?. The Hearing Journal 54(7): 36-42.
  • Pirzanski C, Berge B. 2003. An ear impression technique that works. Hearing Review.10(4):18-20,80.
  • Pirzanski C, Berge B, 2005. Ear canal dynamics: Facts versus perception. The Hearing Journal 58(10): 50-8.